vineri, 6 februarie 2009

Protest general - sambata 7 februarie

Toti cei afectati de taxa auto , romani adevarati care au ceva de spus impotriva acestei mari nedreptati, sunt asteptati Sambata - 7 februarie ora 12:00 in :

  1. ARAD (Primarie),
  2. BISTRITA (Parcare Kaufland),
  3. BRASOV (Tarlungeni),
  4. BUCURESTI (Piata Victoriei),
  5. CLUJ ( Sala Sporturilor),
  6. CONSTANTA (Casa de Cultura),
  7. DEVA (Parcare Real),
  8. IASI (Palatul Culturii),
  9. MURES( Parcarea Auchan),
  10. ORADEA (Parc 1 Decembrie),
  11. PITESTI (Stadion Nicolae Dobrin),
  12. PLOIESTI (Casa Sindicatelor),
  13. SUCEAVA (Cumparatura),
  14. TIMISOARA (Stadion Dan Paltinisan)

! DETALII : ID messenger: antitaxa sau pe http://www.taxa-auto.forumer.ro Trimite mai departe! Multumesc.”

De acest protest din 7 Februarie 2009 depinde soarta taxei auto . Trebuie sa reusim:

Si parerea mea pur personala este ca daca protestul nu va degenera in violente …nu se va ajunge nicaieri.Singurele proteste incununate de succes in Romania au fost cele violente …Revolutia si Mineriadele.Dar nu vreau sa va descurajez.

joi, 11 decembrie 2008

sa mergem la CEDO

România la CEDO


Mulţi români îşi caută dreptatea la CEDO. Care este relaţia României cu una dintre cele mai relevante instituţii născute sub oblăduirea Cartei Europene a Drepturilor Omului.

Televiziunea Română se judecă la CEDO cu Republica Moldova. Revoluţionarii români speră să obţină de la CEDO rezolvarea misterelor lui decembrie 1989. Mihai Chiţac, unul dintre cei doi generali nu cu mult timp în urmă condamnaţi în dosarul Revoluţiei, ameninţă, pe de altă parte, şi el cu CEDO.

Proprietarii naţionalizaţi îşi obţin dreptatea la CEDO. Trădătorul Stamen Stanchev cheamă statul român în judecată la CEDO. Până şi călugărul exorcist Daniel Corogeanu s-a plâns acolo pentru că nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil.

Ca să nu mai spunem că actualul primar de Constanţa, Radu Mazăre, cel care cere unui jurnalist local 15.000 de euro daune morale, a câştigat, pe vremea când el însuşi era jurnalist, un proces la CEDO, pe o cauză identică.

De mai bine de zece ani, românii trădaţi în aşteptările lor de justiţia de acasă au la dispoziţie o ultimă armă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instituţie pe care Bucureştii au recunoscut-o odată cu asumarea tuturor celorlalte responsabilităţi induse de afilierea la Consiliul Europei. La început mai timid, dar din ce în ce mai des în anii din urmă.

Numai anul trecut au fost depuse, în instanţa de la Strasbourg, 8640 de dosare cuprinzând plângeri formulate de cetăţeni români (zece la sută din totalul înregistrat de grefierul CEDO). Iar estimările din acest an sugerează că România ar fi depăşit chiar primele două clasate – Rusia şi Turcia.

E drept, o mare parte a acestor dosare nu intră pe rol. Dar, cumulate, an după an, procesele intentate statului român au atras condamnări pecuniare deloc neglijabile.

Să luăm exemplul anului 2003. Actualul lider al PD-L, pe atunci deputatul Emil Boc, cerea Ministerului Justiţiei să dea publicităţii sumele exacte rezultate din sentinţele CEDO. Cu excepţia câtorva cazuri de nerespectare a dreptului la proprietate privată soluţionate în natură, contribuabilul a fost obligat, în acel an, să plătească peste trei milioane de euro.

Vreme de 13 ani, CEDO a trimis statului român amenzi în valoare totală de cinci miliarde de euro pentru nerestituirea a 210.000 de proprietăţi naţionalizate. Iar aceasta este doar una dintre speţele în care cetăţenii români şi-au pârât la Strasbourg propriul stat.

La sfârşitul lunii noiembrie, în plină campanie electorală, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România s-a lansat neoficial în tergiversarea demersurilor statului român de a îi pune la plată pe magistraţii care au dat soluţii apreciate ca fiind erori judiciare din rea credinţă sau gravă neglijenţă, atât în cazurile civile cât şi în cele penale.

Uniunea Judecătorilor şi Asociaţia Magistraţilor au invocat, în replică, „climatul de insecuritate juridică datorat lipsei de coerenţă şi fluctuaţiei pe plan legislativ”.

Cu siguranţă că există şi astfel de situaţii iar cererea judecătorilor de a fi traşi la răspundere şi politicienii care au votat legi greşite este cât se poate de justă.

Există breşe în legislaţia românească iar cel mai recent exemplu a venit chiar ieri, când CEDO a dispus statului român despăgubiri de 115.000 de euro în favoarea unei familii a cărei proprietate a fost abuziv folosită pentru o exploatare minieră.

Din păcate, factorul uman, cu tot ce se ascunde în spatele acestei sintagme (de la slăbiciuni până la partis-pris-uri şi, de ce nu, delăsarea inspirată de superficialitatea termenilor „rea credinţă” sau „gravă neglijenţă”), contribuie de multe ori determinant la comiterea erorilor în sălile de judecată

State europene au operat, de-a lungul vremii, modificări legislative şi administrative ce au au servit propriilor cetăţeni.

În ce priveşte România, Cătălin Predoiu, încă ministru al Justiţiei, încearcă, pe final de mandat, o eschivă în interesul magistraţilor, propunând alte procese intermediare, care, oficial, ar trebui să atragă condamnarea penală a judecătorilor vinovaţi dar care vor prelungi până la calendele greceşti despăgubirea victimelor sistemului juridic românesc.